Ruslan a fost copilul special al unei mame care nu a renunțat niciodată să lupte pentru binele lui
Ruslan s-a născut cu o afecțiune, însă mult timp Iulia nu a realizat gravitatea situației. „Am observat avea trei anișori că el nu-i ca toți copiii”, își amintește ea. Educatoarele au fost cele care i-au atras atenția că băiatul se dezvoltă diferit, însă mama a refuzat mult timp să accepte realitatea: „Eu până la atâția ani ziceam că nu, parcă nu primesc în sufletul meu că copilul meu e bolnav.”
Pentru ea, Ruslan era un copil normal. „El mânca singur, se spăla singur, tot singur. El îmi scotea hainele.” Deși vorbea mai greu, mama îl înțelegea: „Sunt cuvinte care le înțelegeți, sunt care nu le înțelegeți, dar eu îl înțelegeam.”
La recomandarea specialiștilor, Iulia a fost nevoită să-l ducă la spitalul de psihiatrie din Bălți pentru evaluări. Prima internare a durat 21 de zile: „Pe dânsul îl legau de pat fiindcă el voia să fugă.” A fost un șoc pentru mamă atunci să-l vadă în asemenea stare.
„Mamă, nu mă lăsa” este strigătul care încă o bântuie pe mama îndoliată
Cele mai dureroase amintiri sunt legate de despărțirile din spital. Atunci când mergea la medici cu Ruslan, femeia își amintește că: „El se apuca de picioarele mele și striga: mamă, mamă, nu mă lăsa.” Iulia povestește că ieșea din salon plângând, iar Ruslan rămânea în urmă, legat de pat: „Eu plângeam afară, el plângea acolo.”
Mai mult decât atât, Iulia evita să-și viziteze des fiul, tocmai pentru a nu-l vedea suferind. „Eu nu puteam să mă arăt la dânsul. Dacă mă vedea, îl legau iară de pat.” Deși era sfâșiată de durere, Iulia credea că tratamentul îl va ajuta și că va fi și el un copil normal, însă a ajuns la concluzia că: „Eu îl aduceam la lecuire, nu-l aduceam la răstignire.”
De-a lungul anilor, Ruslan a fost internat de mai multe ori. „Ultimul an el a stat la Bălți de patru ori.” Mama spune că, de fiecare dată, spera să fie ultima.
Ziua în care totul s-a schimbat
În noiembrie, pe data de 13, Ruslan a fost internat din nou. La scurt timp, mama a aflat că a fost transferat la spitalul municipal. „Am sunat la 112 de vreo zece ori. Nimeni nu-mi spunea nimic clar.” Așa că a ajuns în toiul nopții la spital, speriată, iar prezența unui polițist i-a făcut sufletul să tresalte de spaimă: „Când am văzut un polițist acolo, mi-am dat seama că ceva serios s-a întâmplat.”
Medicii i-au spus că fiul ei avea splina ruptă. „Mi-au spus că el singur s-a lovit, că a căzut și i-a crăpat splina. Cum puteau ei toți să spună același lucru? Ei vorbeau unul cu altul la telefon.”, a mai spus Iulia.
Mama susține că fiul ei i-ar fi spus și cu ocazia altor internări că ar fi fost maltratat și chiar bătut. „Mi-a spus: mamă, pe mine m-au bătut. I-au tras tare, în față, cu pumnul. În ceea ce spune el, spune totdeauna drept.”, a mai declarat mama cu ochii în lacrimi.
„L-au ținut în comă ca să nu vorbească”
După intervenția chirurgicală efectuată de medici, Ruslan a intrat în comă, iar Iulia spune că nu i s-a permis să-l vadă. „Tot îmi spuneau că e grav, grav.” Așa că, disperată, a sunat la Ministerul Sănătății din Republica Moldova și a cerut ajutorul: „Ajutați-mă, vă rog, copilul meu duce cu zile în pământ.” Abia după intervenția unui reprezentant al acestei instituții a fost lăsată să intre în salonul fiului ei și să îl vadă.

O asistentă i-a povestit ce s-a întâmplat și cum a strigat mereu după mama lui: „El striga: mama Iulia, mama Iulia. A început să strige așa tare că parcă nu avea aer și l-au intubat.” De atunci, nu și-a mai revenit. Iulia crede că totul a fost intenționat și acuză cadrele medicale: „L-au ținut în comă ca să nu vorbească, să nu spună ce s-a întâmplat. Ruslan era deja în comă, dar ei spuneau că totul e bine, că s-a revenit de la narcoză.”
Decesul lui Ruslan ar fi fost ascuns de medici și tânărul ar fi stat 12 ore în morgă fără ca mama lui să știe
Ruslan a murit sâmbătă seara, la ora 23:06, iar mama lui habar nu a avut de acest lucru: „Pe mine nu m-a sunat nimeni să-mi spună că copilul meu e mort. M-a întrebat o doamnă: dar nu v-a sunat nimeni? Zic: nu. Și mi-a spus: el a decedat. Parcă ar fi fost un câine pe drum.”, rememorează Iulia acele momente cumplite.
Ruslan a stat 12 ore în morgă fără ca mama să știe, iar în acte figura chiar o altă dată a decesului: „Sâmbătă seara la 11. Că eu am sunat și am întrebat: „spuneți-mi, vă rog, la ce oară a decedat? La 11 și 6 minute. El a decedat pe 29, dar nu pe 30. E scris în foi că a decedat pe 30, dar eu am vorbit cu o doamnă care lucrează acolo și ei ne-a spus la ce oară a decedat”.
Mama îndurerată cere dreptate
Iulia a depus plângeri la poliție și spune că nu va renunța să lupte pentru aflarea adevărului, susținând că nu a fost niciodată o mamă iresponsabilă: „Eu vreau adevărul. Ei (n.r. medicii) aveau legătură, vorbeau între ei. Eu nu l-am dus sub podul Chișinăului să moară de foame. Eu l-am dus unde știam că primește tratament.”
Astăzi, Iulia cere un singur lucru, și anume să se afle adevărul și nimeni să nu mai treacă prin ce a trecut ea. Povestea Iuliei este strigătul unei mame care refuză să accepte tăcerea și mușamalizarea.
Cu sufletul sfâșiat, ea luptă pentru dreptate, pentru memoria fiului ei și pentru ca alte familii să nu mai trăiască o asemenea tragedie.
Surse foto: youtube.com
Surse articol: youtube.com